Transport gratuit pentru comenzi mai mari de 200 RON.

Telefon: 0749 35 25 38

Orar: 9 - 17; Luni - Vineri

Cart

Unirea Principatelor Române

Unirea Principatelor Române

24 ianurie 1959

 

În anul 1859 Rusia era considerată ,,jandarm al Europei’’,era atotputernică, iar Moldova și Țara Românească păreau să rămână, pentru un viitor îndelungat, sateliți ai Petersburgului.

Întregul context politico-strategic și odată cu el , prognoza geo-politică au fost profund modificate de Războiul Crimeii ( 1853-1856), încheiat cu înfrângerea Rusiei. Victoria coaliției franco-anglo-turco-piemonteze a adus un nou raport de forțe în Europa, privând Rusia de mijloacele de intervenție în Principatele dunărene.

Statutul internațional al Moldovei și Țării Româneșsti a devenit o problemă a echilibrului european. Interesul major al fortelor europe îl reprezentau grânele romanești. Pe lângă grânele noastre de ,,aur” Europa mai era interesată și de libertatea de navigație pe Dunăre.

Până la urmă, libertatea de navigație pe Dunăre, pusă sub control internațional a îndeplinit o funcție esențilă în crearea statului român modern. Sprijinul Europei a asigurat constituirea României, unită și liberă.

Tratatul de pace de la Paris (1856) preciza că populația din Moldova si Țara Românească trebuia consultată în privința  statutului și a organizării. Astfel, divanurile ad-hoc , alese în 1957, au cerut unirea Moldovei și Țării Românești intr-un singur stat numit România. Marile puteri europene erau împotriva unei astfel de independențe dar românii din principate le-au răspuns cu un act de mare abilitate politică. Întrucât Convenția de la Paris nu interzicea explicit alegerea aceleiași persoane ca domn în ambele principate, unioniștii l-au ales pe colonelul Alexandru Ioan Cuza domn al Moldovei( 5 ianuarie 1859), apoi și al Țării Românești (24 ianuarie 1859).

Sursa text:  „O istorie sincera a poporului român”  Florin Constantiniu

Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820, Bârlad – d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania)

                A făcut primele studii la un pension din Iaşi, apoi şi-a luat diploma de bacalaureat la Paris. A fost printre cei care au participat la revoluţia de la 1848 din Moldova, împărtăşind, ca şi alţi colegi de generaţie, Vasile Alecsandri sau Mihail Kogălniceanu, idealul de creare al unui stat românesc puternic.

A fost preşedinte al judecătoriei Covurlui, iar în 1856 devine pîrcălab de Galaţi, funcţie din care îşi va da demisia în semn de protest faţă de falsificarea alegerilor pentru Divanul ad-hoc.

Cuza Vodă a făcut primul pas spre înfăptuirea României moderne. Domnia sa, din 1859 si până în 1866 a reprezentat alţi pasi spre modernizare prin realizarea unirii depline, cu doar un domn, un Guvern şi o Adunare, dar şi prin realizarea unor reforme importante, printre care cea agrară şi cea a învăţământului, dar şi adoptarea unei noi legi fundamentale.

În 1866 Al. I. Cuza este forţat să abdice, statul român fiind acum gata de o nouă etapă, cea a unui prinţ străin care să continue opera sa modernizatoare.

Plecat în exil ajunge la Viena, apoi la Paris, Florenţa şi Heidelberg, în Germania. Va muri la doar 53 de ani. Va fi înmormântat iniţial la Biserica domnească de lângă Palatul de la Ruginoasa, conform dorintei sale, pentru ca mai apoi trupul său să fie adus la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

No Comments Yet.

Leave a comment